Temperatura globală va crește peste 1,5 °C, în cazul în care națiunile nu vor veni cu noi politici „verzi”, mai aspre și mai eficiente. Guvernele trebuie să reducă în jumătate emisiile de carbon până în 2030, dacă intenționează să mențină Terra la pragul „sigur” de 1,5 °C. Ultimul set de politici la nivel național, prezentate ONU arată că emisiile vor fi doar stabilizate până în 2030.

Secretarul general al ONU, António Guterres, considerând starea actuală a planetei, dar și progresele nesemnificative pentru a combate schimbările climatice pe care le înregistrăm, a spus că ne aflăm într-o situație de alertă roșie.

„Aceasta arată că guvernele nu sunt nici pe aproape de nivelul de ambiție necesar pentru a limita schimbările climatice la pragul de 1,5 grade și pentru a îndeplini obiectivele Acordului de la Paris”, a declarat António Guterres.

„Principalii emitenți trebuie să se identifice cu obiectivele stabilite și să fie mult mai ambițioase în  reducerea a emisiilor de carbon”, a adăugat oficialul.

„Există o lacună uriașă la care trebuie de lucrat, în cazul în care suntem într-adevăr serioși cu privire la 1,5°C”, am menționat Dr. Niklas Hohne de la New Climate Institute a declarat pentru BBC.

„Emisiile globale trebuie să fie reduse la jumătate – dar cu eforturile actuale, acestea vor rămâne doar stabile. Avem nevoie de mai mult”, a precizat Niklas Hohne.

Unele națiuni nici măcar nu au prezentat un plan climatic, iar altele care chiar dacă au făcut unul, precum Australia, nu au oferit nicio îmbunătățire substanțială față de prioritățile și propunerile din planurile anterioare. Emisiile din acele țări care nu fac nimic, sau fac un efort nesemnificativ, constituie 10-15% din emisiile globale.

Există însă și vești bune. Uniunea Europeană, de exemplu, a făcut cel mai mare salt. UE a trecut de la obiectivul de a reduce emisiile până la 40% la o reducere de până la 55%, considerând nivelurile din 1990.

„Am fi putut avea obiective mai ambițioase, dar este un pas bun în direcția corectă”, a spus dr. Hohne. El a încurajat Nepalul, Argentina și Marea Britanie, state care și-au propus să reducă emisiile cu 68% până în 2030.

El consideră că guvernarea Regatului Unit în domeniul politicii climatice, este un exemplu pentru întreaga lume.

Marea Britanie intenționează practic să nu producă emisiuni până în 2050, așa-numitul obiectiv Net Zero. „Este un sistem robust care ajută la asigurarea unei certitudini pe termen mai lung”, a spus dr. Hohne. „Trimite un semnal puternic investitorilor”.

SUA a promis o supunere ambițioasă sub administrația președintelui Biden. Și India – care a susținut mult timp că sărăcia sa ar trebui să o scutească de reducerea emisiilor, spune că va veni și ea cu un plan climatic.

Există însă o diferență între ceea ce spun guvernele și ceea ce fac. Și multe națiuni au complicații din cauza priorităților aflate în conflict. Germania, de exemplu, este membră a alianței internaționale Powering Past Coal. Cu toate acestea, anul trecut a deschis o nouă uzină pe cărbune.

Marea Britanie este fondatorul acestei alianțe, dar în prezent permite să fie săpată o nouă mină de cărbune, în pofida criticilor internaționale. De asemenea, construiește o șină feroviară de mare viteză cu un program de 27 miliarde de lire sterline, ce nu va fi neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon până la sfârșitul secolului.

Cu toate acestea, pe de altă parte, Marea Britanie elimină cărbunele din producția de energie electrică, investind puternic în surse regenerabile de energie și impunând ca după 2030 să nu mai fie vândute mașini pe benzină sau diesel.

Dl Guterres a spus: „Decidentii trebuie să aibă o discuție serioasă. Angajamentele pe termen lung trebuie sa fie egalate cu actiuni imediate.”

Aubrey Webson, președintele Asociației Statelor Insulare Mici, a declarat: „Aplaudăm țările care au anunțat angajamentele „Net Zero 2050”, dar fără căi credibile pentru 2030 în planurile lor climatice actualizate, acele promisiuni de la mijlocul secolului sunt în mare parte lipsite de sens. Acest raport confirmă lipsa de acțiune reală.”

„Există un decalaj între planurile declarate ale națiunilor și ceea ce este necesar. Există, de asemenea, un decalaj între angajamentele lor și politicile lor de a îndeplini aceste promisiuni. Există progrese. Este extrem de lent, dar este totuși un progres”, a concluzionat Dr. Hohne.

Sursa